Masina Emotionala (The emotion machine)
de Marvin Minsky

Iubesc cititul! Mai ales azi, când poti comanda pe internet cartea care te intereseaza, pe subiectul care te intereseaza. Sa tot avem ani sa putem citi atâtea carti interesante câte se pot gasi pe internet! Si cum tocmai am terminat de citit o astfel de carte interesanta, iata aici câteva gânduri despre ea.

Cartea “The emotion machine” (Masina Emotionala) a aparut la editura Simon&Schuster New York, si poarta semnatura lui Marvin Minsky, un cunoscut cercetator din domeniul inteligentei artificiale de la Massachusetts Institute of Technology, USA. Asa cum sugereaza titlul, cartea se vrea o investigatie asupra structurii creierului, despre care Minsky crede ca nu este altceva decât o masina capabila de a crea emotii.

Am ales cartea odata ce am gasit o referinta la un pasaj ce descrie briliant esenta dragostei: diminuarea capacitatilor de analiza! Ori, cum zic romanii: “dragostea e oarba”. Caci, dupa Minsky, ne îndragostim de o persoana amutind aproape toate capacitatile noastre critice: nu vedem ca cealalta persoana este lenesa, dezordonata sau cheltuitoare de exemplu. Si, crezând într-un moment de euforie ca ne putem petrece restul vietii lânga ea, facem pasul fatal: ne casatorim!

Marvin Minsky începe de fapt cartea cu acest caz, interpretând o scrisoare de dragoste într-un mod ce trece dincolo de anecdotica, explicitând care parte a creierului nu functioneaza în procesul respectiv. Iata aici reproducerea scrisorii pentru deliciul dumneavoastra:

·         Esti nemaipomenita, indescifrabila (Creierul meu e stricat, si nu poate descifra ce ma atrage la tine)

·         Nu ma pot gândi la altceva decât la tine (Cea mai mare parte a creierului meu s-a oprit din functionare)

·         Esti perfecta! Incredibila! (Nici un om cu mintea la cap nu ar crede asta)

·         Ai un caracter fara cusur. (Creierul meu a abandonat capacitatile critice)

·         Nu este nimic ce nu as face pentru tine (Mi-am abandonat celelalte scopuri)

În aceste rânduri se regaseste si esenta mesajului lui Minsky: trebuie sa realizam ca creierul are un mecanism complex, si ca ceea ce noi numim “constiinta” nu supervizeaza decât o mica parte din procesele care au loc în creier. Cartea devine apoi o însiruire a proceselor complexe care apar în creier, si care ar putea explica în parte aparitia constiintei într-o masina si functionarea lui emotionala.

Pe drum, autorul îsi poarta cu el haina de cercetator în domeniul inteligentei artificiale, si de aceea cartea abunda de modele care pot explica diverse procese ale constiintei. Dupa parerea mea însa, cartea nu reuseste sa prezinte argumente convingatoare cum ca, într-adevar, creierul nostru nu este decât o masina mai complicata, organizata în diversele moduri pe care Minsky le prezinta. Lucrul nu este însa de neasteptat, caci la urma urmei nimeni nu a reusit sa realizeze cât de cât un computer despre care am putea spune ca are constiinta...

Iata însa mai jos si câteva dintre ideile din carte care mi-au atras atentia:

·         Creierul este structurat ca o colectie de resurse (vedere, ordonare,etc.), pentru care exista o competitie. De aceea nu putem vorbi si asculta în acelasi timp, pentru ca e nevoie de aceeasi resursa. Putem însa asculta si conduce o masina.

·         Emotiile si modurile de gândire rezulta din alegerea diverselor resurse. Practic, unele resurse sunt inhibate pentru o functionare eficienta, vezi cazul dragostei. Emotiile nu difera mult de celelalte procese cerebrale de gândire, atâta doar ca ele necesita ca anumite resurse sa fie inhibate, si au o structura de "avalansa". În final nu trebuie sa vedem ce sunt emotiile, ci care dintre procesele si resursele din creier joaca un rol dominant în emotii.

·         Resursele trebuie câteodata inhibate pentru a fluidiza procesul de gândire, sau pentru ca intra în conflict unul cu altul (de exemplu nu putem si merge si alerga în acelasi timp). Creierul creeaza diverse moduri de gândire folosind diverse resurse, o adaptare ce tine de situatie. De aceea câteodata gândim aceeasi situatie logic, alteori emotional.

·         Managementul unei companii este ca si creierul. Nivelele de sus nu stiu practic nimic de cele de jos! De aceea noi nu suntem constienti de procesele complexe din creier, ca vederea de exemplu. Tot ceea ce ne intereseaza pe noi (ca si pe seful unei companii) este rezultatul, pe care îl luam de-a gata de la un grup de resurse din creier. Credem ca este natural sa auzim ce se spune, însa în spatele acestui fapt simplu sta un adevarat departament care se ocupa cu extragerea informatiei relevante: cine discuta, despre ce discuta, etc... Noi însa nu suntem constienti de detaliile din acest “departament”.

·         Cum a aparut constiinta în masina creierului? La început, creierul rezolva lucruri simple, fara a realiza ce face. Pe masura ce complexitatea (si învatarea) a crescut, nivelele de gândire abstracta ale creierului au început sa creeze modele pentru procesele simple de gândire. Aceste modele au evoluat mai târziu în sensul nostru de constiinta.

·         Nu e important ce înveti. Important e ce faci cu ce înveti.

·         Atasamentele noastre nu sunt catre persoane, ci catre modelele pe care noi ni le facem despre acele persoane.

·         Durerea este o avalansa de actiuni imediate în creier. Scopul ultim al creierului este de a scapa în cel mai scurt timp de durere. Aceasta avalansa de actiuni în creier noi o numim durere. Desigur însa, Minsky nu explica de ce totusi noi simtim durerea...

·         De aceea, spune Minsky, nu exista un centru al durerii, si de fapt întregul creier poate fi considerat un centru al durerii... Avem durere (“pain”) ca senzatie fizica, apoi durere acuta (când este vizibil scopul de a scapa de durere) si apoi suferinta (când creierul este dominat de scopul de a scapa de durere, si nu se mai poate gândi la altceva).

·         De ce masina creierului nu poate rezolva durerea fara ca noi sa fim constienti de ea? Pentru a ne atrage atentia la nivel managerial ridicat (superior) si ca noi sa actionam în eliminarea durerii... Este ca un telefon rosu care continua sa sune pe masa presedintelui...

·         Mintile noastre nu au evoluat ca sa raspunda la întrebari despre noi însine, ci ca sa rezolve probleme referitoare la nutritie, aparare si reproducere, de exemplu...

·         Înainte de a intra într-o camera, creierul deja pregateste imagini despre cum ar arata acea camera. Înainte de a pune o întrebare creierul deja a pregatit o lista de raspunsuri posibile.

·         Lovecraft 1926: Cel mai mare dar pe care l-am primit este incapacitatea creierului de a întelege si pune cap la cap continutul sau. Traim ignoranti într-o mare de informatie, si nu  a fost ideea evolutiei de a ajunge aici unde am ajuns... Odata însa ce vom deschide cu adevarat portile cunoasterii fie vom înnebuni, fie ne vom retrage voluntari în ignoranta...

·         Poate ca abilitatea omului de a reflecta asupra lui însusi a reiesit din capacitatea noastra de a pune ordine în relatiile diverselor evenimente. Relatiile spatiale între obiecte au jucat un rol special, spune Minsky.

·         Complexitatea supravietuieste si evolueaza daca este structurata pe “organe”. Un exemplu este corpul uman, altul creierul. Un “organ” poate evolua de sine statator, pastrând conexiunile pe care le-a avut deja cu celelalte organe. Este rapid si eficient. Daca nu functioneaza sau este construit gresit, impactul este minimal asupra celorlalte “organe”. Resursele din creier sunt organizate de asemenea in aceasta structura.

·         Vointa proprie nu este un proces prin care luam o decizie, ci una prin care oprim diverse procese începute.

·         Umorul este pozitiv vazut, în ciuda faptului ca cele mai multe glume sunt negative.

·         Sarbatorim realizarile marilor cercetatori, însa nu sarbatorim mult mai importante realizari, ca cea prin care învatam sa apucam lucruri cu mâna de exemplu... De fapt, purtam cu noi evolutia de milioane de ani care ne-a facut fiinte constiente, si noi abia realizam aceasta.

·         Emotia conduce la noi moduri de gândire, care rezolva de multe ori probleme... De fapt, spune Minsky, aceasta trecere speciala de la un mod de gândire la altul, care provoaca o avalansa de gânduri si idei, o numim noi emotie... În aceste sens, daca nu avem emotii atunci gândim si luam decizii foarte greu, caci nu putem schimba usor diverse moduri de gândire. În sprijinul ideii, Minsky da exemplul unui pacient (Damasio 1995) care nu putea lua decizii si nu avea emotii! Putem spune despre pacientul respectiv ca este un robot perfect?

·         Minsky crede ca creierul este preocupat în continuu cu idei si gânduri de care noi nu avem habar... Numai atunci când ele dau de o solutie ies brusc la iveala si ne apar ca niste idei surprinzatoare noua, desi ele erau în subconstient de mult în creier...

·         Cele mai importante descoperiri în stiinta nu sunt legile ci noile posibilitati pe care anumite legi le pot deschide.

·         Pentru a fi eficienta, memoria trebuie sa lucreze la modul abstract. De exemplu, la sah, nu are nici un sens sa memoram o configuratie de piese pentru ca, cel mai probabil, nu vom mai întâlni precis acea configuratie a pieselor în joc

·         O caracteristica e geniilor este ca ei pun sub semnul întrebarii miturile si credintele teoriilor acceptate de majoritate.

·         Un studiu asupra copilariei geniilor a scos la iveala urmatoarele aspecte: geniile au primit o educatie intensiva si multa dragoste parinteasca, geniile au crescut destul de izolate fata de copiii ceilalti si geniile au excelat în fantezie. Studiul noteaza ca educatia în scoala omoara toate aceste trei aspecte.

·         Când continuitatea dispare în memoriile noastre, dispare si simtul de individualitate.

·         Folosim cuvinte ca “Eu” pentru a preveni sa ne gândim la ceea ce suntem! Cu alte cuvinte, e mult mai usor sa spunem “Eu” si sa îi atribuim decizii de exemplu, decât sa vedem ce este cu adevarat în creier...

·         Explicam un lucru prin partile sale componente. Odata ce ajungem la o parte care nu mai poate fi împartita, cedam, pentru ca nu putem explica lucrurile decât prin partile lor...

·         Adevaratul mister al constiintei este acesta: de ce procesele din creier nu au loc “în întuneric” fara ca cineva (noi) sa fie constiente de ele?

·         Pentru ca constiinta se manifesta la un nivel superior din creier, ea nu are access la procesele complexe din creier, si de aceea ea le considera simple. Cam ca la o uzina unde directorul crede ca e usor sa faci niste suruburi... De aceea noi consideram senzatiile imediate ca fiind simple, desi ele nu sunt!

·         Nu putem descrie ce este o senzatie (de vaz, de miros, etc.) ci doar care sunt relatiile cu alte senzatii.

·         Poti avea o durere fara sa fii constienta de ea (vezi soldatii raniti). Aceasta sugerea ca durerea nu este ceva imaterial, pentru ca atunci am fi probabil tot timpul constient de ea...

·         Creierul nu poate fi complet paralel, pentru ca atunci între diversele sarcini ar apare competitia intre resurse. Aceasta sugereaza cumva serialitatea gândirii constiente, însa nu o dovedeste.

În final, trebuie spus ca si aceasta carte lamureste putin din ceea ce noi numim "constiinta". Ea scoate în evidenta faptul ca creierul nostru are diverse resurse, organizate pe categorii, datorita complexitatii. Între diversele sarcini exista o competitie în utilizarea acestor resurse, ceea ce conduce la moduri de gândire diferite, si la procese de avalansa, ca de exemplu durerea si emotia.

 Cum iese însa din toate aceste procese mecanice constiinta autorul nu ne spune. Desigur este foarte greu, si iata ca un cercetator ca Marvin Minsky în domeniul inteligentei artificiale nu a reusit sa construiasca înca un robot care sa se comporte cât de cât ca un om. Aceasta spune clar cât de putine lucruri întelegem noi despre functionarea creierului.

Una peste alta, cartea este greoaie pe alocuri, însa merita sa fie citita de cineva care este interesat de fenomenul acesta pe care noi îl denumim "constiinta".

 

[www.stiinta.info]